caldura mare

Mi s-a topit creierul…ganduri prea fierbinti au navalit. Am incercat sa fug, insa de data asta papucii mei rosii nu m-au ajutat. Aveau culoarea focului si imi aminteau de iubire. Imi aminteau de iubirea aceea care imi inveleste spatele in fiecare noapte, care ma trezeste in fiecare dimineata. Asa ca am decis sa ii scot, si sa imi continui drumul, aruncand in laturi gandurile. Ramai unde esti si nu ma striga, intoarce-te doar la „focul” tau. Eu am sa fug, lasa-ma sa imi conserv energia….mi s-a topit creierul..si nu pot!

Alerg…

Lasa-mi fericirea sa alerg cu picioarele mele! Nu-mi pune ate de cuvinte prin care sa ma tragi ca o marioneta. Fii acolo cand obosesc si cad, da-mi o cana de zambete sa ma energizez si tine-ma cu increderea ta atunci cand ma prabusesc. Poti doar sa sufli din cand in cand asupra mea cu intelepciune pentru a nu pierde calea. Te rog lasa-ma sa aleg cu picioarele mele si Iubeste-ma pentru asta!

valiza cu ganduri

Mi-am aruncat gandurile intr-o valiza si m-am hotarat sa fug. A fost o decizie pe care am simtit ca trebuie sa o iau. M-am straduit sa inchid valiza mintii, aruncasem gandurile in dezordine si nu reuseam sa le ingramadesc pe toate acolo, nu ma ascultau. Dupa ore in care, ba le-am taiat, ba le-am impachetat in alta forma, ba le-am aruncat la gunoi, au incaput. A fost chinuitor, insa eram doar eu acum. Nu puteam sa te iau cu mine, cum nici tu nu ma puteai lua cu tine. Si voi fugi. Nu iti voi spune decat ca fug, doar eu cu mine si..valiza cu ganduri.

M-am uitat pe biletul pe care il cumparasem in graba, in galagie, sa vad incotro ma indrept. Imi era prea rau, eram mult prea obosita cand l-am cumparat si nu stiam exact daca se intelesese bine directia in care ma indrept. Nu de viata obosita, caci iubesc viata. Ma obosisera emotiile declansate, haotice, nu reuseam sa le controlez si in cele din urma m-au dezechilibrat.

Am sa fug. Am sa imi pun pantofii mei cu toc, si am sa fug. Nu iti fie frica, nu am sa ma impiedic. Pantofii mei imi dau incredere. Si daca sunt increzatoare in mine, zambesc.

Zambeste! Promit sa nu cad si sa am grija de mine. Insa nu ma opri, caci nu pot cara valiza mea verde daca nu se asaza gandurile in ordine…

 

 

 

fara matematica, doar prietenie

Azi nu am cap pentru matematica. M-a luat o raceala pe fondul oboselii….si partea rationala nu functioneaza…Tot ceea ce stiu este ca uneori 2+1 nu fac 3, insa nu voi argumenta de ce nu iese rezultatul…

Astazi voi vorbi despre prietenie…despre acei prieteni care sacrifica putin din timpul lor sa te intrebe ce faci, iti aduc o cana de apa atunci cand de febra si oboseala nu reusesti sa ajungi la magazin, iti gatesc o supa cand ti-e rau, care gasesc cuvintele potrivite sa te calmeze cand esti dezechilibrat. Sunt norocoasa, ca am cativa asa prieteni.

Insa am si multi „prieteni”, care sunt „friends” pe reteaua mare de socializare Facebook….insa doar atat. Si sunt dezamagita de prezenta lor in viata mea.

dAR NU VOI LASA ASTA SA STRICE IMAGINEA FRUMOASA A CELOR PUTINI, DAR BUNI PRIETENI!

Discriminare

Desi cred in egalitatea de sanse, recunosc ca am fost pusa in situatiua unor discriminari de sex “tu esti femeie/fata nu poti face asta”, sau de varsta “esti prea mica pentru asta”, am vazut discriminari pe baza de religie, rasa, nationalitate…..insa saptamana trecuta am fost pusa in fata unei “discriminari”, in fata careia nu am stiut pur si simplu cum sa reactionez. Este o discriminare de ….cuplu.

Vorbeam cu un prieten care imi spusese ca se duce la un foc de tabara pe un deal din Iasi si i-am spus “vreau sa vin si eu”, iar raspunsul care m-a venit ca un fulger este “nu se poate, ca mergem doar cupluri”. Asa si? Chiar nu intelegeam… daca se intampla sa nu ai partenerul langa tine o perioada de timp, daca se intampla sa nu ai un partener un timp, se pare ca….esti privata de anumite activitati sociale. Am intrebat daca cumva este vreo orgie sexuala, daca practiva swingul….si eu eram cumva pe alaturi, insa cand mi-au zis ca nu, am ramas uimita. De ce nu aveam loc langa ei?

Si am inceput sa caut activitati care se fac exclusiv in doi, activitati sociale.

Dansul- se practica in principal in doi, insa si aici orice femeie sau barbat singur, la o petrecere, va avea, prin rotatie, un partener si va dansa, si tot de fiecare data, o persoana de acelasi sex va sta pe margine. Insa chiar si asa, nu vorbim de o excluziune totala a acelei persoane, ci doar partiala.

Leganatul in banalsoar- tot timpul este nevoie de doi oameni, unul a sta intr-o parte si celalalt in cealalta; insa aici e mai usor, pentru ca am putea vorbi in termeni de masa corporala si atunci nu mai conteaza numarul persoanelor, ci cat cantaresc, astfel ca o persoana poate echilibra doua (sau mai multe) daca este mai ponderal.

Jocurile sportive in doi (Tenis de orice fel, badminton)- oricand o persoana terta poate intra in joc, fie prin rotatie (unul sta pe tusa), fie prin impartirea “randului” intre doua persoane, care vor juca alternativ in acelasi meci. Deci nici aici nu ar fi cazul excluderii unei terte persoane.

Sincer, m-am simtit ca intr-o poveste cu multimi, in care se facea corespondenta dintre elemente.

Astfel ca fiecarui element din stanga trebuia sa ii corespunda un element din dreapta, iar elementul(ele) ce ramaneau pe afara spuneam ca nu au “pereche”. Sincer, asta mi-a amintit de un joc din copilarie, cred ca “Printi/printese”, in care printii invitau printesele sa faca pereche si printesa care ramanea pe dinafara trebuia sa treaca apoi prin tunelul format de mainile perechilor deja formate si “lua bataie”. Insa stiti ce era frumos la jocul acela? Ca rolurile nu ramaneau mereu aceleasi, ci la reluarea jocului, se schimba situatia. Deci puteai oricand fi “intr-un cuplu”. Deci ca in povesti…insa realitatea mi-a confirmat faptul, ca…in ciuda tuturor facultatilor sau scolilor pe care cineva le poate avea, te poate pune intr-o situatie mai putin confortabila…pentru ca …nu ai un partner. Ca el are o pozitie de 2, dar tu ai pozitia de 1. Intr-adevar, cifra ei/ lui este mai mare, dar daca te gandesti la oportunitati, ale tale sunt infinite, iar ale lui/ei sunt limitate la 2 ….

 

Un pic

Sa masuram “un pic”

“Mi-e dor de tine”. “Cat?” am intrebat eu.“Un pic”, mi-a raspuns.

Oare ce o fi insemnand acest “un pic”? Si daca mie mi-e dor “doua picuri” asta inseamna ca mi-e déjà de doua ori mai dor decat tie. Si daca mi-e dor “mai multe picuri” asta inseamna ca, cu cat numarul “picurilor” creste,  asociate cu dorul, asta inseamna ca, trairea este mai intensa.  Si urmand rationamentul matematic, cu cat numarul acestora aste mai mare la mine, valoarea unui “pic” de la tine devine foarte mica, si tinde spre zero.

Si totusi “un pic” este foarte important atunci cand vine vorba de viata, ca un expresia “e un pic vie”- adica inca are suflare, si acest pic este ceea ce da speranta. Ca face diferenta intre viata si moarte.

Insa uneori cred ca tindem sa copiem acesta speranta si in trairile, precum “dorul”. Astfel ca, daca ti se zice “mi-e dor de tine un pic” sau “te iubesc un pic”, ceea ce auzim de fapt este “speranta”.  Caci din punct de vedere logic, si urmand explicatia din dictionar, “picul” este ceva foare putin, sau aproape ca nu exista.

De pilda, in expresia “Uita-ma un pic”; cum ar putea cineva sa te uite doar foarte putin? Ca ori te uita, ori nu te uita. Deci ori esti, ori nu esti.

Asa si cu picul dorului. Ori ti-e dor, ori nu ti-e dor.

sunt sclavul meu ?!

12 ani de sclavie- un film de neuitat…drama unui negru care, liber fiind, este rapit si trimis in scavie. I se fura fortat libertatea. Trist, groaznic de trist sa vezi care este pretul libertatii, suferinta. 
Si totusi, adesea ne furam singuri libertatea si ne trimitem singuri in sclavie. 
Ne furam libertatea de a spune ce simtim, caci daca ne-am marturisi sentimentele am fi considerati slabi, nu mai spunem ce este in inima noastra. Insa chiar si asa, eu tot iti voi spune cat insemni pentru mine si faptul ca esti in viata mea este un lucru minunat.
Ne furam libertatea de a crede, de a crede in noi insine, de a crede si de a pretui valorile adevarate….da, recunosc ca adesea vartejul societatii si prejudecatile celorlalti ma fac sa imi pierd increderea, increderea in mine, in ceea ce sunt si ce pot…insa de data asta voi indrazni si voi crede in mine.
Ne furam libertatatea…abandonam lupta, incetam sa mai vedem luminita de la capatul tunelului, devenim sclavii propriei noastre neputinte, lasitati.
Insa, m-am decis….
Cat timp pot sa iti vorbesc, o sa iti vorbesc.
Cat timp pot sa iti zambesc, o sa iti zambesc.
Cat timp pot sa ma supar, o sa ma supar.

Cat timp pot sa visez, o sa visez.

Cat timp pot sa te iubesc, o sa te iubesc.


Iar acest „pot” inseamna ca „am libertatea”….si O AM … pentru ca sunt stapanul meucopil verde

 

Cartea de „review”-uri

Recent vorbeam cu o prietena despre cumparaturile on-line si mi-a spus ca ea de obicei, in alegerea unui produs, urmareste opiniile clientilor (client reviews) pentru a-si face o parere despre acel produs. Insa in viata de zi cu zi, in relatiile dintre oameni, lipseste acest ”review”, trebuie sa ”incerci” si sa interactionezi ca sa ai/obtii o imagine despre o anumita persoana. Oare n-ar fi mai usor sa avem undeva ”opinii” despre oamenii cu care intram in contact? Cum ar fi, pe wall-ul de facebook, sa existe aceasta sectiune, in care pur si simplu sa se dea note, sa se aprecieze diferite aspecte, incepand de la fizic si mergand pana la estenta sufletului. Intru, citesc ce scrie despre acea persoana, daca imi place ce scrie aleg sa dedic atentie, daca nu, inchid si merg mai departe.
Asta ar scuti de un timp petrecut alaturi de cineva, si sa ajungi in cele din urma sa iti dai seama….. ca esti dezamagit/ sau placut impresionat. Poate aspectul fizic nu e greu de ghicit si de dat o nota (il vezi imbracat frumos, ingrijit, aranjat), poate reusesti sa spui ca e o persoana atenta si grijulie (daca face gesturi dragute- trimite un SMS sa intrebe ce faci, de noapte buna sau buna dimineata, deschide usa si ofera bomboane flori), chiar poate poti aprecia ca e o persoana de gasca (face glume si detensioneaza atmosfera), insa pentru alte aspecte (este o persoana de incredere/ are respect, valori si principii/ este culta/ etc) trebuie oferit timp. Oare nu am putea ”salva” acest timp printr-o simpla cautare pe google, sau pe facebook? Iar daca am da noi un ”review” am scuti pe altii sa iroseasca timp cu o persoana care nu merita.
Oare oamenii ar fi si s-ar comporta altfel daca ar sti ca primesc acest ”review”, ca sunt notati si asta ar avea influenta asupra relatiilor urmatoare? Oare ar fi mai buni sau mai mincinosi? Ar investi mai mult in a se schimba in bine sau in a acoperi ”uratenia” din interior?
Oare in cartea mea de”review”-uri ce ai scrie despre mine? Oare ce as putea scrie eu despre tine?

In plus

 

De cele mai multe ori, “in plus” este echivalent cu o stare de abundenta…ai mancare “in plus”, adica ai ceva la care poti usor sa renunti, esti dispus sa dai si altora; ai scris “in plus” la teza de examen, dar ce e „pe langa” poate fi usor eliminate, si atunci ramane esenta. Si nu poate decat fi o situatie fericita.

Si totusi “in plus” a facut astazi sa simt ca ceva lipseste. Sau mai bine zis ca eram “pe langa”. Eram intr-o situatie de deficit, nicidecum una de abundenta. Lipsea ceva, de fapt lipseam eu dintr-o intreaga ecuatie; ecuatia mea. Si astfel, in loc sa fiu focalizata asupra mea si asupra persoanei de langa mine, ceea ce faceam este sa “planific” viitorul, un viitor cu ceva “in plus” in viata partenerului meu de discutii. Si astfel ceva-ul “in plus” din viata lui, m-a facut pe mine sa ma simt tot “in plus”. In realitate, pot sa zic ca s-a pastrat un echilibru, caci daca initial era x=x, in care atat x-ul din dreapta era o cumulare de emotii si trairi, diferite de cele din stanga, insa in echilibru, in momentul in care x-ul din stanga a adaugat ceva “in plus” adica a devenit “x+y”, mi-a adaugat mie, care eram x-ul din dreapta ceva “in plus”. De aceea m-am simtit “in plus”. Am iubit dintotdeauna matematica. Stiam ca imi va explica toate situatiile, chiar si cele mai penibile in care am fost pusa.

Insa ceea ce nu am inteles, este de ce acest “plus”, m-a facut sa simt ca imi lipseste ceva. M-a determinat sa ma simt incompleta. Eram “in plus” dar de fapt aveam “un minus”… si a condus la o stare in care, toate rapoartele noastre se plaseaza, dupa cum bine ati ghicit,…in cadranul II (stiti voi, cadranul in care [Ox este negativ- adica eu, si [Oy este pozitiv- ar fi si culmea ca Oy sa fie negativ, mai ales ca acum are ceva “in plus” in viata lui). Ceea ce ma roade cel mai tare este, de ce cadranul II (adica doi ?!), cand 1 si cu 1 fac acum 3 pentru el si -1 pentru mine? Pentru ca din punct de vedere matematic 3+(-1) da tot 2… la naiba cu matematica…

Usa

Invata, ca atunci cand pleci, sa nu trantesti usa! E posibil sa cada din tencuiala, si vei depune eforturi sa repari frustrarile imprastiate pe jos. Exista riscul sa cada clanta, si nu vei mai avea vreodata posibilitatea de a intra din nou.
Lasa pe cel de la care pleci sa o inchida, chiar daca ii este sfasiata inima, dar macar asa, vei avea sansa ca usa sa se deschida din nou, atunci cand, plin de regrete vei bate din nou la usa. Poate va privi multa vreme dupa tine, da-i sansa sa isi arda durerea, privindu-ti silueta indepartandu-se. Nu transforma usa intr- un zid, menirea ei este sa fie o cale de comunicare intre doua lumi.