1+1

Scrisesem mai demult, un articol referitor la locul femeii in societate, bazat pe rationamente matematice, iar concluzia acelui articol era ca „locul femeii este langa barbatul potrivit”. Iar aceasta potrivire, se traduce, intr-o relatie matematica prin 1+1=1. Daca am vrea sa aflam valoarea fiecaruie dintre cei doi termeni, Termen 1=Suma – Termen 2 (sau Termen 2=Suma – Termen 1), ar iesi ca de fiecare data, daca din suma indepartam celalat termen rezultatul devine de fiecare data 0 (T1=1-1=0). Iar asta e adevarat, atunci cand intre cei doi este iubire: ca prin separarea celor doi, nici unul din ei nu mai are valoare; valoarea celor doi are loc doar in impreuna.

Si totusi, pornind de la matematica de 1+1=2, cand am putea ajunge la 1+1=1? Un caz ar fi atunci cand, raportat la un punct de referinta; unul este simetricul celuilat; cu alte cuvinte unul se oglindeste in celalat…unul este umbra celuilalt. Iar acel punct de referinta nu este altul decat iubirea. Unul nu poate exista fara celalat, impreuna ei au valoarea lor,, impreuna sunt un intreg.

Desi paradoxal, matematica demonstreaza ca doar in iubire 1+1=1.

 

Si atunci putem aduna o broscuta cu un tigrusor…ca impreuna capata valoare.

t t

 

 

(cu mult drag, matzului meu)

 

Se-ntampla

Se-ntampla uneori sa iti fie dor. Sa te pocneasca din senin un dor de cineva sau de ceva. Daca ti-e dor de ceva, e atunci cand se suprapune peste o pofta. Si e simplu: te duci, achizitionezi si gata dorul. Ca atunci cand mi -a fost dor de bomboane Rafaello; mi-am luat si am fost fericita.

E greu cand te ia dorul de cineva. Te izbeste in cap si simti un gol in piept. Lipseste prezenta cuiva si doare groaznic. Se-ntampla. Si te ia o nebunie,  de nici nu stii ce ti-e a face. Se-ntampla.

Si atunci trimiti un mesaj fara nicio noima „ti-ai cumparat bicicleta?”; sau „canti la chitara?”. Se-ntampla. Si mergi mai departe.

(Cu mult drag, impartasind si sustinandu-ne reciproc, prietenei mele, R.)

Se-ntampla. Cu um motiv, chiar daca nu il stim.