Cursuri de croitorie

Era intuneric. Si m-am impiedicat. M-am impiedicat de trecut si am cazut. Erai acolo si ai vrut sa ma prinzi. Ba chiar mi-ai intins si o mana cand ai vazut ca ma clatin, insa din cauza intunericului care ma coplesise, nu am putut sa vad. Iar in vartejul cazaturii mi-am agatat inima si am rupt o bucata din ea.

M-am aplecat si am adunat cele doua bucati si le-am luat in mana. Nu stiam pe care din ele sa o pastrez, pe care sa o pun la loc sa bata. Judecand dupa marime, probabil as fi pus-o la loc pe cea mai mare, insa bucata cea mica vibra mai tare. Erau amandoua parte din mine, erau amandoua prezentul meu, chiar daca rupt in doua. “Am nevoie de amandoua! Si am nevoie de amandoua impreuna din nou. Te rog, ajuta-ma, si nu lasa ca toata nebuloasa trecutului sa ma lase incompleta”, ti-am zis.

ac si ata

Atunci ai luat ac si ata, si, cu multa rabdare si atentie, le-ai cusut la loc. Asa cum ai cusut la loc si nasturele ala care iti lipsise de la camasa la prima intalnire.

Si atunci, mi-am adus aminte niste cuvinte, nu stiu cine mi le-a zis, dar sunt cu siguranta rostite de o persoana in varsta si inteleapta “pe vremea noastra, noi nu aruncam lucrurile atunci cand se rupeau sau se stricau putin; le coseam, le lipeam, le reparam si le faceam la loc. De asta iubirile noastre dureaza de o viata”…

De o saptamana m-am apucat si eu de cursuri de croitorie…am multe de reparat…am sa invat sa repar…pentru vesnicie. „DA!, pentru vesnicie”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *