Cocktail de viata

Mi-am cautat fusta mea mov intreaga dupa-amiaza. Am gasit fusta roz, albastra, verde, neagra, alba, rosie, cea verde colorata si cea rosie in nuante…numai fusta mov nu, desi scosesem hainele de pe cinci rafturi. Dadusem peste bluze diverse, camasi in marimi si culori diferite, pantaloni trei sferturi sau luni si foarte lungi, dar pentru ca imi lipseste fusta mov, o sa pot afirma ca „nu am cu ce ma imbraca”. Asa si in viata…poti alege dintr-o multime mare de fete- scunde sau inalte, rosii, brunete, satene, (sau baieti- tineri sau mai in varsta, inalti sau medii, blonzi, sateni sau roscati), insa cand cea (cel) care iti place/ sau pe care o (il) vrei la un moment dat nu se poate sa fie a ta (al tau) sentimentul de abandon si singuratate este maxim.

Insa nu ma intereseaza ca fusta mea mov s-a ascuns prin cine stie ce colt al dulapului meu. Pot oricand sa iau fusta cea verde, sau…ar fi suficient sa imi iau doar sandalele cele negre. Da, o sa le iau si o sa dansez pana dimineata…cand poate imbratisarea ta ma va trezi. Daca orele 10 de seara nu sunt prea tarzii pentru tine, putem dansa impreuna. Desi sunt sigura ca ma voi impiedica in incertitudine si voi cadea. Vei fi acolo sa imi prinzi visele?

Ce stii tu despre mine? Afara de faptul ca am picioare frumoase… Stii tu ca imi plac clatitele cu branza si urasc sa imi curga apa de dus pe fata? Stii tu ca ador esarfele si ca dimineata cand ma trezesc zambesc prima data?

Sper insa sa zambesti cand auzi melodia asta. Si sa stii ca am si cele mai ciudate minuni…..

caldura mare

Mi s-a topit creierul…ganduri prea fierbinti au navalit. Am incercat sa fug, insa de data asta papucii mei rosii nu m-au ajutat. Aveau culoarea focului si imi aminteau de iubire. Imi aminteau de iubirea aceea care imi inveleste spatele in fiecare noapte, care ma trezeste in fiecare dimineata. Asa ca am decis sa ii scot, si sa imi continui drumul, aruncand in laturi gandurile. Ramai unde esti si nu ma striga, intoarce-te doar la „focul” tau. Eu am sa fug, lasa-ma sa imi conserv energia….mi s-a topit creierul..si nu pot!

Alerg…

Lasa-mi fericirea sa alerg cu picioarele mele! Nu-mi pune ate de cuvinte prin care sa ma tragi ca o marioneta. Fii acolo cand obosesc si cad, da-mi o cana de zambete sa ma energizez si tine-ma cu increderea ta atunci cand ma prabusesc. Poti doar sa sufli din cand in cand asupra mea cu intelepciune pentru a nu pierde calea. Te rog lasa-ma sa aleg cu picioarele mele si Iubeste-ma pentru asta!

valiza cu ganduri

Mi-am aruncat gandurile intr-o valiza si m-am hotarat sa fug. A fost o decizie pe care am simtit ca trebuie sa o iau. M-am straduit sa inchid valiza mintii, aruncasem gandurile in dezordine si nu reuseam sa le ingramadesc pe toate acolo, nu ma ascultau. Dupa ore in care, ba le-am taiat, ba le-am impachetat in alta forma, ba le-am aruncat la gunoi, au incaput. A fost chinuitor, insa eram doar eu acum. Nu puteam sa te iau cu mine, cum nici tu nu ma puteai lua cu tine. Si voi fugi. Nu iti voi spune decat ca fug, doar eu cu mine si..valiza cu ganduri.

M-am uitat pe biletul pe care il cumparasem in graba, in galagie, sa vad incotro ma indrept. Imi era prea rau, eram mult prea obosita cand l-am cumparat si nu stiam exact daca se intelesese bine directia in care ma indrept. Nu de viata obosita, caci iubesc viata. Ma obosisera emotiile declansate, haotice, nu reuseam sa le controlez si in cele din urma m-au dezechilibrat.

Am sa fug. Am sa imi pun pantofii mei cu toc, si am sa fug. Nu iti fie frica, nu am sa ma impiedic. Pantofii mei imi dau incredere. Si daca sunt increzatoare in mine, zambesc.

Zambeste! Promit sa nu cad si sa am grija de mine. Insa nu ma opri, caci nu pot cara valiza mea verde daca nu se asaza gandurile in ordine…

 

 

 

fara matematica, doar prietenie

Azi nu am cap pentru matematica. M-a luat o raceala pe fondul oboselii….si partea rationala nu functioneaza…Tot ceea ce stiu este ca uneori 2+1 nu fac 3, insa nu voi argumenta de ce nu iese rezultatul…

Astazi voi vorbi despre prietenie…despre acei prieteni care sacrifica putin din timpul lor sa te intrebe ce faci, iti aduc o cana de apa atunci cand de febra si oboseala nu reusesti sa ajungi la magazin, iti gatesc o supa cand ti-e rau, care gasesc cuvintele potrivite sa te calmeze cand esti dezechilibrat. Sunt norocoasa, ca am cativa asa prieteni.

Insa am si multi „prieteni”, care sunt „friends” pe reteaua mare de socializare Facebook….insa doar atat. Si sunt dezamagita de prezenta lor in viata mea.

dAR NU VOI LASA ASTA SA STRICE IMAGINEA FRUMOASA A CELOR PUTINI, DAR BUNI PRIETENI!

Discriminare

Desi cred in egalitatea de sanse, recunosc ca am fost pusa in situatiua unor discriminari de sex “tu esti femeie/fata nu poti face asta”, sau de varsta “esti prea mica pentru asta”, am vazut discriminari pe baza de religie, rasa, nationalitate…..insa saptamana trecuta am fost pusa in fata unei “discriminari”, in fata careia nu am stiut pur si simplu cum sa reactionez. Este o discriminare de ….cuplu.

Vorbeam cu un prieten care imi spusese ca se duce la un foc de tabara pe un deal din Iasi si i-am spus “vreau sa vin si eu”, iar raspunsul care m-a venit ca un fulger este “nu se poate, ca mergem doar cupluri”. Asa si? Chiar nu intelegeam… daca se intampla sa nu ai partenerul langa tine o perioada de timp, daca se intampla sa nu ai un partener un timp, se pare ca….esti privata de anumite activitati sociale. Am intrebat daca cumva este vreo orgie sexuala, daca practiva swingul….si eu eram cumva pe alaturi, insa cand mi-au zis ca nu, am ramas uimita. De ce nu aveam loc langa ei?

Si am inceput sa caut activitati care se fac exclusiv in doi, activitati sociale.

Dansul- se practica in principal in doi, insa si aici orice femeie sau barbat singur, la o petrecere, va avea, prin rotatie, un partener si va dansa, si tot de fiecare data, o persoana de acelasi sex va sta pe margine. Insa chiar si asa, nu vorbim de o excluziune totala a acelei persoane, ci doar partiala.

Leganatul in banalsoar- tot timpul este nevoie de doi oameni, unul a sta intr-o parte si celalalt in cealalta; insa aici e mai usor, pentru ca am putea vorbi in termeni de masa corporala si atunci nu mai conteaza numarul persoanelor, ci cat cantaresc, astfel ca o persoana poate echilibra doua (sau mai multe) daca este mai ponderal.

Jocurile sportive in doi (Tenis de orice fel, badminton)- oricand o persoana terta poate intra in joc, fie prin rotatie (unul sta pe tusa), fie prin impartirea “randului” intre doua persoane, care vor juca alternativ in acelasi meci. Deci nici aici nu ar fi cazul excluderii unei terte persoane.

Sincer, m-am simtit ca intr-o poveste cu multimi, in care se facea corespondenta dintre elemente.

Astfel ca fiecarui element din stanga trebuia sa ii corespunda un element din dreapta, iar elementul(ele) ce ramaneau pe afara spuneam ca nu au “pereche”. Sincer, asta mi-a amintit de un joc din copilarie, cred ca “Printi/printese”, in care printii invitau printesele sa faca pereche si printesa care ramanea pe dinafara trebuia sa treaca apoi prin tunelul format de mainile perechilor deja formate si “lua bataie”. Insa stiti ce era frumos la jocul acela? Ca rolurile nu ramaneau mereu aceleasi, ci la reluarea jocului, se schimba situatia. Deci puteai oricand fi “intr-un cuplu”. Deci ca in povesti…insa realitatea mi-a confirmat faptul, ca…in ciuda tuturor facultatilor sau scolilor pe care cineva le poate avea, te poate pune intr-o situatie mai putin confortabila…pentru ca …nu ai un partner. Ca el are o pozitie de 2, dar tu ai pozitia de 1. Intr-adevar, cifra ei/ lui este mai mare, dar daca te gandesti la oportunitati, ale tale sunt infinite, iar ale lui/ei sunt limitate la 2 ….